În urma abuzurilor sau a neglijării pe care o experimentează un copil, pot apărea multiple manifestări în plan psihic, atât emoționale, cât și comportamentale. Apariția anxietății este unul dintre efectele frecvent întâlnite la acești copii și care, de multe ori, vine la pachet cu depresia. De aceea, în practică, vorbim mai degrabă despre o simptomatologie anxios-depresivă. Despre simptome ale depresiei puteți citi mai multe aici: Depresia la copii și adolescenți.

Conform Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică al Tulburărilor Mintale, tulburările anxioase cuprind „tulburări care au în comun frica excesivă și anxietatea, precum și perturbările de comportament asociate. […] Tulburările anxioase se diferențiază unele de altele prin tipurile de obiecte sau situații care induc frica, anxietatea sau comportamentul evitant, precum și prin ideația asociată”.

Semne care pot indica prezența anxietății la copii și adolescenți:

• frică excesivă privind separarea de persoanele apropiate;
• incapacitatea de a vorbi la grădiniță, la școală sau în alte situații sociale;
• îngrijorări excesive legate de viitor;
• evitarea anumitor obiecte, situații sau activități;
• neliniște, oboseală, dificultăți de concentrare, iritabilitate, tensiune, probleme de somn;
• reacții puternice față de anumite obiecte sau situații: plâns, agitație, accese de furie;
• atacuri de panică: frică intensă bruscă, palpitații, transpirații, tremor, respirație dificilă, senzație de amețeală sau leșin, teama de a muri, de a pierde controlul sau de a înnebuni;

Cum poți interveni, în cazul unui atac de panică?

Atacurile de panică pot fi înspăimântătoare pentru copii și adolescenți, din cauza senzațiilor intense care apar și a caracterului spontan, lipsit de cauze evidente. Deseori, copiii ajung să se teamă că vor avea un alt atac de panică și încep să evite locuri, oameni sau activități care cred ei că ar putea declanșa un nou episod. De aceea, este foarte important să știi, ca părinte, cum să oferi sprijin copilului, ca să depășească aceste momente dificile. Un atac de panică nu reprezintă un pericol real și durează câteva minute.

1. Învață să recunoști semnele unui atac de panică.

Înainte de toate, informează-te despre atacurile de panică, ce înseamnă acesta și care sunt simptomele specifice, astfel încât să știi cum să îl identifici și când să intervii.

2. Vorbește cu copilul tău despre atacurile de panică.

Atunci când copilul înțelege că un atac de panică este o „alarmă falsă”, prin care creierul ne pregătește pentru un pericol care de fapt nu există, se poate simți mai în siguranță și îl poate gestiona mai ușor.

3. Recunoaște emoțiile copilului.

Când copiii trec printr-un atac de panică, părinții tind să le spună să nu se îngrijoreze, că totul va fi bine. Din păcate, asta nu îi ajută pe copii, având în vedere că ei se simt întocmai așa: îngrijorați, speriați. Ceea ce îi poate ajuta, însă, este să li se oglindească emoțiile din acel moment și să li se amintească faptul că atacul de panică se va sfârși curând. Exemplu: „Înțeleg că ești foarte speriat. Atacurile de panică sunt înfricoșătoare, dar în final trec. Sunt aici cu tine…”;

4. Aplică strategii de coping adecvate.

Ajută copilul să își distragă atenția de la senzațiile din corp și să rămână prezent în „aici și acum”. Poți face asta prin exerciții de respirație sau tehnici de grounding. De exemplu, îi poți cere copilului să atingă un obiect și să descrie textura în detaliu, să numere până la 3 când inspiră și până la 5 când expiră, să numească obiectele pe care le vede în jurul lui, să numere înapoi, din 7 în 7, începând de la 100, să-și imagineze un loc în care s-ar simți în siguranță și să descrie ce vede, ce aude, ce miroase, etc. Aceste strategii îl pot ajuta pe copil să se liniștească. Este important să fie exersate zilnic, pentru că aceste tehnici sunt precum un mușchi: cu cât le exersezi mai mult, cu atât vor fi mai eficiente!

Recomandări pentru părinții copiilor sau adolescenților cu anxietate

Ajută copilul să gestioneze anxietatea, nu încuraja evitarea

Mulți părinți devin protectivi cu copiii lor anxioși, pentru că nu vor ca aceștia să sufere. Astfel, ajung să elimine din calea lor orice obstacol sau factor de stres. Din păcate, atitudini de acest gen pot înrăutăți lucrurile pe termen lung, în loc să ajute și copiii devin și mai anxioși, chiar dacă pe moment se simt mai bine. Ce poți face, în schimb, este să încurajezi copilul să se confrunte cu fricile lui și să tolereze un anumit nivel de anxietate care, inevitabil, va apărea odată cu ieșirea din zona de confort. Ceea ce învață copilul din asta este că se poate descurca cu dificultățile din viața lui și că poate gestiona anxietatea.

Setează așteptări realiste

Transmite-i copilului încrederea că, orice ar fi, va fi bine, va reuși să gestioneze lucrurile, iar anxietatea se va diminua în timp, dacă va face eforturile necesare. Nu îi promite că nu vor exista momente în care nu va reuși ceea ce își propune sau că ceilalți nu vor râde de el, pentru că acestea sunt așteptări nerealiste.

Respectă emoțiile copilului, fără să le amplifici

De multe ori, părinții le spun copiilor să nu se mai simtă într-un anumit fel, pentru că nu au motiv. Asta le transmite copiilor că emoțiile lor nu sunt importante și se pot simți neînțeleși sau chiar respinși. În astfel de momente, copiii au nevoie să fie ascultați cu empatie și înțeleși. Este important să îl asculți pe copil, să îl ajuți să înțeleagă motivul pentru care simte anxietate și să îl faci să se simtă încrezător că își va putea depăși temerile. Exemplu: „Știu că ești speriat și este ok. Sunt aici și te voi ajuta să treci prin asta.”

Scurtează cât de mult se poate perioada de așteptare

Cel mai greu moment pentru un copil anxios este momentul dinaintea acțiunii. Încearcă să faci în așa fel încât copilul să nu aibă foarte mult timp la dispoziție înainte să facă ceva de care îi este frică, pentru că asta îi va crește nivelul de anxietate prin diverse gânduri sau scenarii sumbre.

Construiți un plan împreună

Poate fi de ajutor să te gândești împreună cu copilul ce s-ar întâmpla dacă o anumită temere de-a lui ar deveni realitate. Puteți găsi împreună soluții la aceste scenarii și, astfel, copilul va avea un plan pe care îl poate pune în aplicare. Asta îl poate face să se simtă mai în control și îi poate reduce nivelul de anxietate.

Recunoaște-i reușitele și apreciază-l

Fii atent la momentele în care copilul tău reușește să-și gestioneze într-un mod sănătos anxietatea și scoate-le în evidență. Apreciază ceea ce a făcut, punctează-i calitățile și îndreaptă-i atenția spre beneficiile acțiunilor lui, spre succesul de care a avut parte.

Oferă un model sănătos pentru gestionarea anxietății

Copiii preiau de cele mai multe ori modelul părinților. Dacă vei gestiona propria anxietate într-un mod nesănătos, asta va învăța și copilul tău. Oferă-i strategii sănătoase de a face față situațiilor stresante. Arată-i că poți să tolerezi emoțiile mai puțin plăcute și că depășești cu succes momentele tensionate.

Un diagnostic psihiatric poate fi stabilit doar de către un medic psihiatru. Articolul de față reprezintă doar un material cu rol informativ pentru părinți/ adulți care intră în contact cu minori despre care există suspiciuni că ar fi putut fi expuși unor situații de abuz și asupra cărora sunt observate semne ce pot indica simptome specifice anxietății.

Bibliografie:

American Psychiatric Association, DSM-5, Manual de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, Text revizuit, Editura Callisto, 2024;

https://www.nami.org/about-mental-illness/mental-health-conditions/anxiety-disorders/

https://www.nspcc.org.uk/keeping-children-safe/childrens-mental-health/depression-anxiety-mental-health/

https://health.choc.org/no-need-to-panic-how-to-help-your-child-during-a-panic-attack/

https://childmind.org/article/what-to-do-and-not-do-when-children-are-anxious/

Articol realizat de Diana Munteanu, psiholog clinician & psihoterapeut, Centrul Barnahus