Copiii care trec printr-un abuz sexual se confruntă cu necesitatea de a lua o decizie mult prea grea pentru vârsta lor: „Să spun sau să nu spun?” Cu cât persoana care i-a agresat este mai apropiată, cu atât decizia devine mai dificilă pentru ei. Mai ales dacă agresorul este un membru al familiei, cum se întâmplă adesea, copiii se vor afla într-o situație pe care o vor percepe ca fiind fără ieșire. În acest caz, pot apărea sentimente ambivalente față de agresor: ei pot fi speriați, dar în același timp îl pot și iubi, prezentând atașament față de el.  În mintea copiilor pot apărea întrebări precum: „Oare ce va spune mama (sau o altă persoană căreia copilul vrea să dezvăluie abuzul)?”, „Mă va crede?”, „Va spune că e vina mea?”, „Ce se va întâmpla cu… (persoana care l-a agresat)?”, „Ce se va întâmpla cu familia noastră?”, „Voi fi în siguranță?”, „Familia mea va fi bine?” etc. Aceste întrebări care apar în mintea copilului creează sentimente puternice de teamă, rușine, vinovăție și confuzie, care îi determină să cântărească bine decizia de a vorbi sau nu despre abuz. Dacă abuzatorul recurge și la amenințări, spunând că le vor face rău lor sau familiei lor, în cazul în care aceștia vorbesc despre acest secret, șansele ca cei mici să dezvăluie abuzul scad considerabil.

Când un copil îți dezvăluie că a fost abuzat sexual, rolul tău, în calitate de părinte sau de îngrijitor al copilului, este să îl securizezi emoțional (mai multe despre cum poți face asta, poți citi în articolul nostru: Nevoile copiilor abuzați sexual după agresare sau dezvăluire) și să iei măsurile necesare, astfel încât acesta să fie protejat față de agresor. Cu cât mai repede faci asta, cu atât mai bine! În urma sesizării abuzului către autorități (organele de urmărire penală și Direcția de Protecție a Copilului), sunt luate măsuri importante, astfel încât acesta să fie oprit, riscurile pentru alte potențiale victime să se reducă, iar copilul să primească ajutorul necesar pentru a fi combătută, cât mai mult cu putință, apariția unor probleme de sănătate fizică, emoțională și mintală. Prin urmare, sesizarea situației de abuz este importantă atât pentru copilul victimă, cât și pentru instituțiile implicate, pentru alți copii și pentru comunitatea mai largă.

E important să știi că dezvăluirea abuzului sexual suferit de copil este un proces, mai degrabă decât un eveniment singular. Cel mic poate dezvălui abuzul la diverse persoane (prieteni, părinți, educatori, profesori etc.) și în diferite contexte. S-ar putea să o facă verbal sau non-verbal, accidental sau intenționat, parțial sau complet. Fii atent la copilul tău și la ceea ce acesta încearcă să îți comunice, cu atât mai mult cu cât ai o suspiciune cu privire la un posibil abuz pe care este posibil să-l fi suferit și de care nu ai cunoștință.

Unii copii dezvăluie abuzul abia în viața adultă, alții niciodată. Un studiu din anul 2020[1] a arătat că 66% dintre abuzurile sexuale suferite de copiii între 10 și 17 ani nu sunt dezvăluite părinților sau altor adulți. Un alt studiu din 2010[2] susține că aproximativ 60-80% dintre copii nu dezvăluie aceste experiențe până devin adulți, ceea ce sugerează faptul că mulți copii suferă o victimizare prelungită sau nu beneficiază de intervențiile necesare. Ce poți face tu, în calitate de părinte, este să te asiguri permanent că relația ta cu copilul este una care îi oferă acestuia siguranță, încredere și iubire, astfel încât să se poată simți liber să vorbească cu tine despre orice i se întâmplă, fără să îi fie teamă de consecințe. La Centrul Barnahus oferim servicii de consiliere parentală, care pot veni în sprijinul părinților care se confruntă cu astfel de situații. Mai multe detalii aici.

Fără un suport adecvat din partea familiei și din partea relațiilor sociale, dezvăluirea abuzului poate avea consecințe mai degrabă negative decât efecte terapeutice. Astfel, abordările nepotrivite din partea familiei sau a prietenilor și atitudinile negative din partea autorităților implicate, pot îngreuna procesul de vindecare al copilului. În astfel de situații, copiii suferă o creștere a sentimentelor de vinovăție, rușine, izolare și a altor simptome deja prezente de la experimentarea abuzului.

Păstrarea secretului cu privire la abuzul suferit, pe de altă parte, are consecințe negative asupra sănătății emoționale și mintale a copiilor supraviețuitori. Aceștia pot experimenta:

• episoade depresive severe, manifestate prin sentimente marcante de tristețe, gânduri de suicid, pierderea vitalității, probleme de somn, creșterea sau scăderea în greutate, probleme de atenție, sentimente de vinovăție;
• delicvență – comportamente agresive și de încălcare a regulilor și a normelor sociale: furt, violență, absenteism sau abandon școlar, aderarea la grupări antisociale;
• simptome de stres posttraumatic și alte simptome de anxietate;
• niveluri scăzute ale performanței școlare, din cauza reducerii capacităților de concentrare și de memorare atât de esențiale în activitatea de învățare;
• sarcină timpurie, ca urmare a abuzului suferit sau ca o consecință a dezvoltării comportamentelor sexuale riscante, specifice copiilor care trec prin experiența unui abuz sexual.

Ca viitori adulți, problemele descrise mai sus, fără a fi tratate corespunzător, pot persista sau se pot agrava sub următoarele forme:

• dependență de substanțe;
• depresie și/sau anxietate cronică;
• tulburare de stres post-traumatic;
• tulburări alimentare;
• probleme relaționale, care pot avea drept rezultat izolarea socială;
• disfuncții sexuale;
• condiții medicale precum cancerul, diabetul, problemele de inimă și altele.

În cazul mai fericit, în care copilul care dezvăluie abuzul sexual suferit are parte de reacții pozitive din partea celorlalți, fie că vorbim de membri ai familiei, de persoane din cercul lor social, de autorități sau de persoane care asigură servicii de sănătate, este mult mai probabil ca el să experimenteze:

• o stimă de sine mai înaltă;
• un nivel mai înalt al sentimentului de control și al capacității de a se recupera;
• un stil de coping mai adaptativ.

Pe lângă suportul primit de cei din jur, un rol important în ameliorarea simptomatologiei prezente la copiii care au suferit abuzuri sexuale îl are și psihoterapia. Abuzul suferit impactează în mod negativ funcținarea emoțională și comportamentală a copilului, percepția de sine și relațiile acestuia cu familia și cu cei de vârsta lui. În procesul psihoterapeutic al copilului, este creat un cadru de siguranță și sunt urmărite o serie de obiective:

• creșterea capacității de reglare emoțională, în vederea gestionării trăirilor asociate abuzului sexual;
• plasarea responsabilității asupra agresorului și reducerea sentimentelor de vinovăție;
• înțelegerea rolului factorilor de risc care pot conduce la abuz sexual, astfel încât să fie prevenite alte posibile abuzuri și dobândirea de noi abilități de a relaționa și de a se proteja, atunci când situația o impune;
• procesarea sentimentelor de teamă, furie, tristețe, vinovăție și rușine, asociate experienței prin care au trecut;
• ameliorarea efectelor negative ale abuzului sexual.

Dacă ești în situația în care cunoști sau suspectezi un posibil abuz sexual asupra copilului tău sau a altui copil, te invităm să contactezi Centrul Barnahus aici, pentru a beneficia de serviciile pe care le oferim copiilor victime ale abuzului sexual și familiilor acestora. Pentru detalii cu privire la servicii, accesează acest link.

Bibiografie:

https://www.childabuseroyalcommission.gov.au/identifying-and-disclosing-child-sexual-abuse

https://psycnet.apa.org/record/2020-27278-008

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2809444/

https://psycnet.apa.org/record/2014-11057-011

https://acrobat.adobe.com/id/urn:aaid:sc:EU:40e9bf41-d048-4ba-aed5-21ddfeb5b3bf

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4043331/

https://uwjoshuacenter.org/why-it-good-talk-about-abuse

[1] Gewirtz-Meydan, A., & Finkelhor, D. (2020) Sexual abuse and assault in a large national sample of children and adolescents: https://psycnet.apa.org/record/2020-27278-008

[2] Alaggia, R. (2010) An Ecological Analysis of Child Sexual Abuse Disclosure: Considerations for Child and Adolescent Mental Health: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2809444/