Expertiza psihologică judiciară este un raport de specialitate întocmit de către un psiholog expert la solicitarea organelor de cercetare sau la solicitarea părților implicate în speță.

Cadru legal al realizării expertizei psihologice este reglementat de o serie de legi și documente: Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, cu modificările și completările ulterioare, Regulamentul privind atribuirea calității de expert tehnic judiciar și de specialist, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 1322/C din 21 iunie 2000, cu modificările și completările ulterioare, Nomenclatorul specializărilor expertizei tehnice judiciare, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 1190/C din 13 iulie 2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 19 iulie 2023, Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 134/2010): articolele privitoare la expertiza tehnică judiciară, Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 135/2010): articolele privitoare la expertiză, precum și Standardele din 1 august 2021pentru activitatea de expertiză psihologică (Publicat în  Monitorul Oficial nr. 838 din 2 septembrie 2021, emitent Colegiul Psihologilor din România).

Conform art. 172 din Codul de procedură penală „(1) Efectuarea unei expertize se dispune când pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte sau împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză este necesară şi opinia unui expert.
(2) Expertiza se dispune, în condiţiile art. 100, la cerere sau din oficiu, de către organul de urmărire penală, prin ordonanţă motivată, iar în cursul judecăţii se dispune de către instanţă, prin încheiere motivată”.

În funcție de solicitant, expertiza psihologică poate fi judiciară sau extra – judiciară. Expertiza tehnică efectuată din dispoziția organelor de urmărire penală, a instanțelor judecătorești sau a altor organe cu atribuții jurisdicționale, de către expertul sau specialistul numit de acestea constituie expertiză tehnică judiciară. Expertiza tehnică efectuată la cererea persoanelor fizice sau juridice constituie expertiză tehnică extrajudiciară.

Alături de expertul desemnat de către instanță sau organele de cercetare, orice parte implicată direct în speța care se cercetează / judecă, poate solicita participarea unui expert – parte pe cheltuiala acesteia, încuviințat de organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, în calitate de consilier al părții.

Nu orice psiholog poate realiza expertize judiciare, ci doar acela care deține pe de o parte, calificările solicitate de autoritățile din domeniu, iar, pe de cealaltă parte, psihologul care deține pregătirea de specialitate și experiența profesională necesare pentru realizarea unei lucrări de specialitate de o asemenea complexitate așa cum sunt expertizele judiciare sau extra – judiciare. În ceea ce privește calificările necesare, psihologul care poate realiza expertize judiciare trebuie să fie înscris în Registrul Unic al Psihologilor din România (R.U.P.), să aibă treapta de atestare specialist sau principal, să realizeze expertiza în domeniul său de specializare (Psihologie Clinică, Psihoterapie, Psihologie Educațională, Psihologia Muncii și Organizațională etc) și să demonstreze experiența și cunoștințele necesare pentru o lucrare de asemenea tip.

În ceea ce privește rolul concret al expertului desemnat cu realizarea expertizei, acesta trebuie să răspundă la o serie de obiective (întrebări) stabilite de către organul de cercetare sau instanță, în funcție de speță. Spre exemplu, în cazurile de violență asupra minorilor, organul de cercetare poate solicita expertului o opinie de specialitate cu privire la simptomatologia minorului post – abuz.

În ceea ce privește conținutul raportului de expertiză, conform art. 21 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, cu modificările și completările ulterioare, acesta cuprinde: „a) partea introductivă, în care se menționează organul care a dispus efectuarea expertizei, data la care s-a dispus depunerea acesteia, numele și prenumele expertului sau ale experților, specialitatea acestuia/acestora, data întocmirii și finalizării raportului de expertiză, obiectul acesteia și întrebările la care expertul sau experții urmează să răspundă, bibliografia pe baza căreia expertiza a fost efectuată și dacă părțile care au participat la aceasta au dat explicații în cursul lucrărilor la care au fost convocați; b) descrierea operațiunilor de efectuare a expertizei, obiecțiile sau explicațiile părților, precum și analiza acestor obiecții ori explicații pe baza celor constatate de expert sau de specialist;c) concluziile, care cuprind răspunsurile la întrebările puse și părerea expertului sau a specialistului asupra obiectului expertizei”.

Concret, în ceea ce privește conținuturile de la punctul b (descrierea operațiunilor), expertul desemnat, în cuprinsul raportului de expertiză, în vederea formulării de răspunsuri la obiectivele de evaluare indicate de organul de cercetare, trebuie să indice și să descrie instrumentele, metodele și tehnicile utilizate în vederea obținerii de informații relevante. Astfel expertul psiholog se va putea folosi de o varietate de metode și tehnici pentru a răspunde la obiectivele de evaluare: interviul cu victima minoră, interviuri cu reprezentantul legal al victimei minore sau cu alți martori, aplicarea de teste psihologice, utilizarea observației clinice, studierea documentelor puse la dispoziție de organele de cercetare și care sunt relevante pentru realizarea evaluării. În ceea ce privește conținuturile de la punctul c (concluziile), expertul desemnat va răspunde într-o formă concentrată la obiectivele de evaluare stabilite. Expertul se va folosi de rezultatele și informațiile care au reieșit din aplicarea de metode și tehnici de evaluare. Pentru a putea vorbi despre un raport de expertiză relevant, opiniile de specialitate emise de către expert trebuie să fie întotdeauna susținute cu argumente care să se bazeze pe informațiile obținute din aplicarea de metode și tehnici de evaluare.

Expertiza psihologică judiciară este o lucrare de o mare complexitate și responsabilitate. Ea implică cunoștințe vaste atât din domeniul de specializare, cât și cunoașterea domeniului judiciar, astfel încât expertul să poată furniza opinii de specialitate adaptate solicitărilor adresate de către instanțele de judecată sau organele de cercetare, în vederea lămuririi faptelor sau împrejurărilor ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză.

Bibliografie:

Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 135/2010);

Ordonanța Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, cu modificările și completările ulterioare

Articol scris de: Patricia Aramă, psiholog clinician

Portrait of young sad little boy and father sitting outdoors at the day time. Concept of sorrow.