Atunci când se fac aprecieri cu privire la violență, este recomandat să se înțeleagă nivelul de dezvoltare al copilului – care include dezvoltarea fizică, cognitivă, socială și emoțională care se produce de-a lungul vieții unui copil –  și să se cunoască comportamentele așteptate și comportamente îngrijorătoare, în funcție de vârstă.

În cele ce urmează, vom face o prezentare introductivă generală și de ansamblu a comportamentelor așteptate, din copilăria timpurie și până în perioada târzie a adolescenței.

În plus, este foarte important să reținem că fiecare copil este diferit – acesta va crește, va învăța, se va maturiza și își va dezvolta abilitățile în ritmul său. Acest lucru înseamnă că, atunci când lucrăm cu un copil, trebuie să îi evaluăm și să îi înțelegem pe deplin situația unică, individuală.

Copiii și tinerii de toate vârstele sunt afectați de violență.^[1]  Însă, la vârste diferite și în stadii diferite de dezvoltare, aceștia pot deveni mai expuși riscului.

Informațiile din graficul de mai jos oferă o imagine de ansamblu simplă și generalizată asupra unor comportamente pe care le-am putea observa la copii. Aceste informații se referă la:

• Patru categorii de vârstă diferite.
• Unele evoluții așteptate/comportamente tipice în relațiile dintre copii
• Anumite semne ale unor comportamente îngrijorătoare și riscurile de violență

                  Evoluții și comportamente ale copiilor și tinerilor în funcție de grupa de vârstă

1. Copilăria timpurie (2-4)

♣ Dezvoltare și comportamente tipice (Abilități și comportamente pe care ne-am putea aștepta să le vedem instalate la copii în conformitate cu o dezvoltare sănătoasă)

• Învață să împartă;
• Alternarea rolurilor;
• Să fii bun cu ceilalți;
• Tratarea frustrărilor de bază și a emoțiilor cauzate de acestea;

Notă: Acest lucru se întâmplă mai ales în familie, în grupul de joacă, la creșă sau în mediul preșcolar

♣ Semne ale comportamentelor îngrijorătoare

• Agresivitate excesivă față de alți copii;
• Crize extreme (țipete/plâns) atunci când pierd la jocuri sau când lucrurile „nu merg”;
• Neparticipare/ retragere/anxietate/comportament anxios;
• Frica de a participa la activități de grup;

Notă: Aceasta este vârsta la care comportamentele care pot părea „diferite” de cele ale altor copii de vârsta lor pot indica dizabilități „ascunse” sau alte vulnerabilități, inclusiv preocupări legate de protecție și, prin urmare, trebuie raportate și explorate de către adulți competenți.

♣ Riscul de violență între copii (și tineri)[1]

• Se consideră[2] că, la această vârstă, o mare parte din violența împotriva copiilor provine de la persoanele de îngrijire, mai degrabă decât de la alți copii.

2. Copilăria mijlocie (5-10 ani)

♣ Dezvoltare și comportamente tipice (Abilități și comportamente pe care ne-am putea aștepta să le vedem instalate la copii în conformitate cu o dezvoltare sănătoasă)

• Împrietenirea;
• Alăturarea la jocul în grup;
• Învățarea bunătății și ajutarea celorlalți – împărțind și alternând;
• Învățarea lucrului în echipă – ex. școală, în practicarea sporturilor;
• Tratarea conflictelor între copii – ex. deprinderea abilităților de gestionare a conflictelor și cum să facă față respingerii din partea altor copii;
• Începutul presiunilor legate de gen între copii;
• Câștigarea încrederii și stimei de sine – încep să învețe mai multe despre cine sunt, cum arată și punctele forte, punctele slabe și interesele lor specifice, indiferent dacă este vorba de abilități academice sau abilități sportive sau creative;
• Începerea înțelegerii limitelor;
• Începerea asumării responsabilității pentru propriile comportamente;
• Înțelegerea faptului că a face ceea ce este corect este o opțiune activă.

♣ Semne ale comportamentelor îngrijorătoare

• Comportament violent din punct de vedere fizic față de alți copii care îi rănesc și îi afectează negativ pe ceilalți;
• Afirmațiile discriminatorii și adesea „extreme” sunt, de multe ori, o reflectare a culturii, valorilor familiale și socializării, în această etapă;
• Utilizarea mai intensă a limbajului vulgar – ex. înjurături;
• Comportamente manipulative, cum ar fi vizarea și abordarea altor copii în zone liniștite, izolate sau formarea unui „grup” pentru a face acest lucru;

♣ Riscul de violență între copii (și tineri)

• Pe măsură ce cresc și intră la școală, copiii interacționează mai mult timp cu alți copii, ceea ce le poate crește riscul de a se confrunta cu abuzuri emoționale și fizice din partea altor copii. Se crede că violența între copii apare, cel mai probabil, în jurul vârstei de 6 ani[3];
• Se estimează că până în perioada copilăriei mijlocii, 25–30% dintre fete și 50% dintre băieți vor fi experimentat o formă de violență fizică[4];
• Inadaptarea, probabil din cauza vestimentației, intereselor, contextului familial, veniturilor gospodăriei și deținerea/nedeținerea de bunuri (spre exemplu, deținerea de telefoane mobile și alte echipamente personale etc.) devine din ce în ce mai mult un factor care influențează dacă cineva este inclus sau exclus din grupurile de copii/prietenii, cu o vulnerabilitate potențial crescută la violența între copii;
• Nivelurile de pregătire fizică, abilitățile sportive și alte abilități sociale pot deveni mai vizibile în ceea ce privește riscul de excludere din grupuri și, prin urmare, vulnerabilitatea la violență;
• Capacitățile/dizabilitățile academice, cum ar fi dislexia sau discalculia sau alte dizabilități ascunse, devin mai proeminente și pot determina situația/vulnerabilitatea unui copil în grupurile de copii/colegi.

3. Adolescența timpurie (11-16 ani)

♣ Dezvoltare și comportamente tipice (Abilități și comportamente pe care ne-am putea aștepta să le vedem instalate la copii în conformitate cu o dezvoltare sănătoasă)

• Adolescența timpurie este o perioadă de dezvoltare fiziologică, socială și emoțională rapidă. Este o perioadă de dezvoltare hormonală;
• În această perioadă, copiii dobândesc mai multe deprinderi de viață și de luare a deciziilor și își dezvoltă sentimentul de sine;
• Tinerii încep să vadă mai multă independență, iar abilitățile lor personale de luare a deciziilor se vor dezvolta într-un ritm rapid. Încep să se îndepărteze de familie pentru a afla cine și cum vor să fie și în ce grup vor să se încadreze;
• Ceilalți tineri și presiunea din partea acestora pot juca un rol mai important în determinarea alegerilor de viață și a ceea ce devine important, cum ar fi, spre exemplu, stilul personal (haine și păr, etc.) și hobby-uri/interese;
• Este un moment în care tinerii încep să devină conștienți de sexualitatea și orientarea lor de gen, care face parte din procesul de conștientizare al sentimentului de sine și al propriei identități;
• Presiunea academică va crește și poate provoca stres, dar va oferi și opțiuni pentru parcursuri viitoare;
• Acesta este un moment în care rețelele de socializare și activitatea online pot influența în mod deosebit stima de sine, alegerile de viață, interesele și valorile;
• Poate fi un moment în care problemele și provocările familiale pot avea un impact asupra comportamentului la școală și în alte medii.

♣ Semne ale comportamentelor îngrijorătoare

• Deși această perioadă repetă mult din ceea ce a început deja în anii primari, comportamentele violente și agresive se pot intensifica;
• Sfidare extremă față de autorități, inclusiv față de profesori, practicieni în domeniul îngrijirii și părinți;
• Controlul asupra altora/forțarea altora să facă lucruri împotriva voinței lor sau șantajarea acestora;
• Experimentarea consumului de alcool sau droguri fără a ține cont de siguranța celorlalți sau de propria lor siguranță, ceea ce conduce la un comportament abuziv și uneori periculos;

♣ Riscul de violență între copii (și tineri)

• La această vârstă, adolescenții devin mai independenți și interacționează cu mai multe și diferite grupuri de oameni, astfel încât sunt din ce în ce mai expuși la riscuri mai mari în cadrul comunității mai ample. Spre exemplu, în rândul copiilor cu vârsta cuprinsă între 13-15 ani, intimidarea și implicarea în lupte fizice la școală devin strâns intercorelate. Raportul[5] „Încetarea violenței în copilărie”[6]  indică faptul că este probabil ca cei care sunt hărțuiți (bullied) să îi agreseze la rândul lor pe alții, iar cei care îi hărțuiesc pe alții (bully) sunt, la rândul lor, susceptibili de a fi hărțuiți (bullied);
• Forța fizică crește, mai ales în cazul băieților, îi face pe unii să se simtă mai încurajați să facă uz de forța lor fizică;
• Pe măsură ce copiii devin mai independenți în utilizarea internetului și încep să folosească telefoanele mobile, ei devin vulnerabili la violență online sub formă de hărțuirea cibernetică (cyberbullying), pe site-uri web care promovează anorexia, sinuciderea și agresiunea sexuală, „sexting”, pornografie și ademenire (grooming) pentru exploatare sexuală. Pot, de asemenea, să posteze imagini sexuale cu ei sau să solicite/permită altor tineri să le posteze;
• Oportunitățile tind să se extindă pentru băieți și să se reducă pentru fete. Băieții pot fi încurajați să fie agresivi și dominanți, inclusiv la nivel sexual. În schimb, fetele sunt în mod corespunzător lipsite de mobilitate socială. Ele sunt mai predispuse să fie hărțuite (bullied) cu intenția de a le ridiculiza, umili sau exclude din punct de vedere social;
• Adolescenții încep să se angajeze în relații romantice și sexuale. Acest lucru are implicații atât pentru violența comisă, cât și pentru statutul de victimă. În studiile privind violența împotriva copiilor, principalii autori ai abuzurilor sexuale împotriva băieților au fost colegii de școală, prietenii și vecinii acestora. S-a estimat că 45-77% din actele de violență sexuală îndreptate împotriva fetelor au fost comise de un partener romantic sau intim[7].

4. Adolescența târzie (17-19 ani)

♣ Dezvoltare și comportamente tipice (Abilități și comportamente pe care ne-am putea aștepta să le vedem instalate la copii în conformitate cu o dezvoltare sănătoasă)

• Modificări fizice majore se vor fi produs deja până acum, deși organismul este încă în dezvoltare;
• Opiniile grupului de tineri tind să fie în continuare importante, însă pe măsură ce tinerii se maturizează și încep să dea mai mult sens identității și opiniilor lor, această influență se poate diminua;
• Rolurile de gen continuă să devină din ce în ce mai socializate/construite social și presiunea se acumulează în ceea ce privește conformarea la noțiunile convenționale de feminitate și masculinitate. Lumile fetelor se pot restrânge din ce în ce mai mult, în timp ce băieții pot începe deja să își asume rolul și privilegiile – și așteptările de la acestea – ca bărbați;

♣Semne ale comportamentelor îngrijorătoare

• Toate riscurile asociate adolescenței mijlocii se pot aplica în continuare, însă comportamentul de asumare a unor riscuri nocive se poate accentua și deveni excesiv, spre exemplu, experimentând consumul de droguri. În special pentru tinerii bărbați, riscul consumului excesiv de alcool poate conduce la comportamente agresive sau infracționale (lupte între bande, furt, jaf etc.);
• Utilizarea armelor, violența în grup/în grup indusă de bandă;
• Forțarea prin agresiune a altor persoane să facă ce își doresc ei să facă;
• Experimentare sexuală nocivă.

♣ Riscul de violență între copii (și tineri)

• În această etapă, experiențele fetelor și băieților tind să se depărteze și mai mult. Fetele suferă anumite forme de violență mai mult decât băieții, inclusiv violență din partea partenerului intim și violență sexuală;
• Influența și presiunea pentru conformare cu rolurile de gen se accentuează și pot conduce la încurajarea băieților sau așteptarea ca aceștia să devină mai dominanți și mai agresivi, inclusiv din punct de vedere sexual;
• Unele rapoarte indică faptul că o proporție mare de bărbați au comis pentru prima dată un viol la vârsta adolescenței[8];
• Băieții pot fi mai expuși la un risc mai mare de violență fizică din partea colegilor, de exemplu, fiind mai expuși la violența tinerilor și a bandelor – ceea ce duce chiar la o expunere mai mare la omucidere;
• Fetele continuă să fie expuse la un risc mai ridicat de a fi ridiculizate sau excluse din punct de vedere social de alți tineri sau tinere.

[1] O mare parte din informațiile din această coloană a graficului au provenit din publicații – Cunoașterea violenței în copilărie (2017) Raportul global privind încetarea violenței în copilărie din anul 2017. Cunoașterea violenței în copilărie. New Delhi, India.

[2] Cunoașterea violenței în copilărie (2017) Raportul global privind încetarea violenței în copilărie din anul 2017. Cunoașterea violenței în copilărie. New Delhi, India.

[3] Cunoașterea violenței în copilărie (2017) Raportul global privind încetarea violenței în copilărie din anul 2017. Cunoașterea violenței în copilărie. New Delhi, India,

[4] Ibid.

[5] Ibid.

[6] Ibid.

[7] Cunoașterea violenței în copilărie (2017) Raportul global privind încetarea violenței în copilărie din anul 2017. Cunoașterea violenței în copilărie. New Delhi, India,

[8] Foshee, V.A., et al. (2004). „Evaluarea efectelor pe termen lung ale programului Safe Dates (Întâlniri romanice sigure) și un impuls în prevenirea și reducerea victimizării și comiterii de acte de violență în întâlnirile romantice dintre adolescenți.” Jurnalul American de Sănătate Publică 94(4): pp. 619–24