Prevenția poate fi înțeleasă ca o modalitate de a reduce posibilele vătămări ale corpului, sufletului și minții și, în același timp, de a încuraja interacțiunile pozitive, deși nu există o definiție general aplicată. Atunci când vorbim despre violență sexuală, prevenția se referă la crearea unor circumstanțe și comportamente sănătoase și sigure pentru a împiedica aceste evenimente să se întâmple (Zollner , Fuchs, & Fegert, 2014).

Violența sexuală nu este doar un act de penetrare, ci poate lua mai multe forme: atingerea corpului într-un mod sexual, fie că victima poartă haine sau nu, forțarea acesteia să se implice în activități sexuale, furnizarea de materiale pornografice (fotografii, filmulețe), precum și desfășurarea unor acte de violență sexuală sau activități sexuale în fața victimei. În ceea ce privește violența sexuală asupra copiilor, este cunoscut faptul că cei care comit astfel de abuzuri sunt persoane cunoscute, din cercul apropiat al copilului. Conform Hidayati & Nurhafizah (2022, p. 76), acest lucru se întâmplă deoarece copiii sunt considerați slabi și neajutorați și, deci, sunt vulnerabili la violența sexuală.

Violența sexuală asupra copiilor are un impact major asupra vieții copiilor. Efectele negative comune resimțite de victime sunt adesea afecțiuni psihologice. Cercetătorii au descoperit că trauma unui abuz sexual suferit în copilărie are efecte psihologice negative pe termen lung atât la femei, cât și la bărbați, dacă au fost victime. În timp ce efectele pe termen scurt, precum depresia, schimbările emoționale, singurătatea, anxietatea pot fi observate la scurt timp după ce victima a fost supusă unei violențe sexuale, efectele pe termen lung sunt destul de dificil de identificat, acestea apărând în timp. Printre acestea se pot număra afectarea funcției sexuale, depresia severă, anxietatea necontrolată, teama, suspiciune excesivă, agresivitate, comportament antisocial, idei suicidale, tulburarea de stres post-traumatic (aici mai multe informații) sau disociere (Disocierea la copii și adolescenți) (Bunga Azani Putri, 2022).

Dat fiind faptul că numărul cazurilor de violență sexuală asupra copiilor este în creștere, întrucât în România pe perioada ianuarie – iunie 2024 au fost înregistrate 1011 cazuri de abuz sexual asupra minorilor, în comparație cu anul 2023, când pe toată perioada anului au fost aproximativ 1500 de cazuri, și că violența sexuală nu este ceva pe care copiii îl înțeleg, este foarte important că ei să aibă cunoștințe în materie de sexualitate, de la o vârstă cât mai mică (ANPDCA, 2024). Cu toate acestea, pentru părinți, discuțiile despre sexualitate reprezintă în continuare un subiect tabu, evitând să vorbească cu copiilor lor sau să le răspundă la curiozitățile apărute pe acest subiect.

În acest sens, numeroase studii au concluzionat că introducerea educației sexuale de la o vârstă fragedă poate facilita dezvoltarea potențialului copiilor, astfel încât să își poată crește încrederea în sine, să aibă o personalitate sănătoasă, să se accepte pe ei înșiși și să fie capabili să se protejeze și să se apere de pericolul violenței sexuale. Conform lui Haryono și alții (2018), educația sexuală furnizată copiilor dintr-o perioadă timpurie are diferite beneficii:

1. Oferă cunoștințe și descriere corectă a informațiilor cu privire la problemele sexuale, așadar poate ajuta copiii să înțeleagă funcțiile organelor reproductive și cum să aibă grijă de ele;
2. Poate împiedica copiii să fie victime ale diferitelor tipuri de infracțiuni sexuale.

Educația sexuală timpurie reprezintă un bun de valoare în modelarea unei vieți cât mai sănătoase în viitor. Aceasta poate fi oferită de părinți, profesori sau alți specialiști care dețin informații cu privire la educația sexuală, în diferite modalități, precum:

1. Recunoașterea părților corpului: vorbește despre părțile corpului în termenii de bază, reali, fără a folosi diferite alinturi sau înlocuitori pentru acestea. Este important pentru un copil să distingă între organele genitale ale femeilor și ale bărbaților și să știe ce părți ale corpului pot fi sau nu atinse de alții.
2. Încurajați o bună comunicare cu copilul: comunicarea este unul dintre cele mai importante mijloace de crearea a unei legături cu o persoană, mai ales când este vorba de copii. Prin această bună comunicare, părinții pot transmite și furniza informații despre educația sexuală, precum și avertismente despre protecția propriului corp.
3. Utilizați un limbaj cât mai simplu în explicarea educației sexuale: limbajul simplu, direct și adecvat vârstei reprezintă cea mai bună modalitate pentru ca copilul să înțeleagă informațiile conform abilităților sale.
4. Folosiți metode interactive pentru copii atunci când furnizați informațiile: utilizarea metodelor precum povești, întrebări și răspunsuri, filmulețe interactive, imagini îl pot ajuta să înțeleagă și îi pot capta atenția.
5. Învățați-l despre cultura rușinii: copilul trebuie să știe că nu este potrivit să stea dezbrăcat în fața altor oameni, chiar dacă sunt părinții sau frații lui sau alți copii de aceeași vârstă.

Educația sexuală conține informații despre sexualitatea umană. Informațiile furnizate prin intermediul acesteia includ procesul de contracepție, sarcină, naștere, comportament sexual, interacțiune sexuală, aspect, consens și consimțământ, precum și informații din domeniul psihologic și social. De asemenea, datele furnizate vizează și cunoștințe despre utilizarea morală, etică și consensuală a organelor de reproducere. În acest sens, psihologii recomandă ca cei mici să primească informații despre educația sexuală de la o vârstă cât mai mică, în conformitate cu nivelul lor de dezvoltare.

Bibliografie

ANPDCA. (2024). Date statistice copii și adopții. Retrieved from Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale – Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție: https://copii.gov.ro/1/date-statistice-copii-si-adoptii/

Bunga Azani Putri, G. (2022, January). Sex education in elementary school to prevent sexual abuse of children. Progres Pendidikan, Vol. 3, Nr. 1, pp. 7-11.

Hidayati, W., & Nurhafizah, N. (2022). Introduction of sex education to early childhood: To reduce cases of child sexual abuse. Indonesian journal of early childhood education studies, 11(1), pp. 75-82.

Zollner , H., Fuchs, K., & Fegert, J. (2014). Prevention of sexual abuse: improved information is crucial. Child and Adolescent Psychiatry and Mentak Health, 8:5.

Articol realizat de Ramona Cîrcu, Coordonator activități Centrul Barnahus