Atunci când vorbim despre dezvoltarea comportamentelor sexuale la copii ne putem confrunta atât la nivelul opiniei comune, publice, dar și la nivel de studii și cercetări de specialitate, cu dificultăți legate de definirea și identificarea comportamentelor sexuale adecvate versus neadecvate de-a lungul diferitelor etape de dezvoltare.

Simpla identificare si inventariere a comportamentelor sexuale în etape de vârstă diferite, pot crește dificultățile deja existente, dacă ținem cont de diferențele culturale, la nivel de sub – cultură, diferențele familiale, influența diverșilor factori asupra comportamentelor și cunoștințelor sexuale ale copiilor, și tot așa.

Pentru depășirea acestor dificultăți au fost propuse o serie de modele alternative de evaluare a comportamentelor sexuale ale copiilor, iar în articolul ne față vom face referire la trei dintre ele: modelul propus de ATSA, Modelul lui Johnson și Continuumul propus de Hackett.

ATSA (The Association for the Treatment of Sexual Abusers Task Force) distinge între comportamente sexuale normale și comportamente sexuale problematice la copii. Comportamentul sexual normal este definit astfel: „acel comportament care apare spontan, intermitent, fiind reciproc și non – coercitiv.” (2006, p. 3)

Comportamentele sexuale normale în timpul copilăriei sunt considerate, printre altele: auto – stimularea, interesul pentru sexualitate, exhibiționismul, voyeurismul și joaca sexuală.

Atunci când vorbim despre adolescenți, comportamentele sexuale adecvate sunt considerate următoarele: îmbrățișatul, sărutul, conversațiile explicite sexual cu tinerii de aceeași vârstă, flirtul, întâlnirile amoroase, preludiul, masturbarea reciprocă, actul sexual reciproc consimțit, interesul pentru filme și literatură erotică. Încadrarea unui comportament sexual într-o categorie sau alta se realizează ținând cont de vârsta la care apare și de normativitatea acestuia în funcție de așteptările legate de comportamentele copiilor în perioade diferite de dezvoltare.

Tot ATSA definește comportamentele sexuale problematice astfel: „acele „comportamente al căror mod de exprimare transgresează normele sociale, fiind manifestate ca urmare a mai multor cauze sau motivații: gratificarea sexuală, auto – liniștirea sau căutarea de atenție.” (2006, p. 3)

Un alt model utilizat în identificarea și diferențierea comportamentelor sexuale normale de cele problematice este cel propus de Johnson denumit „Modelul lui Johnson” (1993). Autorul propune un continuum al manifestării comportamentului sexual la copil, continuum împărțit în patru secțiuni: Explorare Sexuală Normală, Reactivitate sexuală, Comportamente Sexuale Reciproce Extinse și Copii care Molestează. Cele patru categorii de comportamente sunt distribuite de-a lungul unui continuum întrucât ele evoluează de la manifestări normale, firești și în acord cu dezvoltarea copilului, până la manifestarea de comportamente sexuale specifice adulților și, în cadrul ultimului stadiu, abuzarea sexuală a altor copii.

De asemenea, Chaffin, Letourneau și Silovsky (2002) identifică patru criterii în evaluarea unui comportament ca fiind anormal sau nu:

Hackett (2020) a creat un Model continuum al comportamentelor sexuale ale copiilor, continuum care evoluează de la comportamente sexuale normale, până la comportamente sexuale înalt anormale sau deviante:

Normal

Neadecvat

Problematic

Abuziv

Violent

Bibliografie:

1. Association for the Treatment of Sexual Abusers (2006), Report of the Task Force on Children with Sexual Behavior Problems;
2. Hackett-Continuum-of-Harmful-Behavior-Excerpted.pdf – adresa web chrome-extension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://www.icmec.org/wp-content/uploads/2019/07/
3. Johnson, T. C. (1993). Sexual behaviors: A continuum. În E. Gil & T. C. Johnson (Eds.), Sexualized children :Assessment and treatment of sexualized children and children who molest (pp. 41-52). Rockville, MD.: Launch Press.

Articol scris de Patricia Aramă, psiholog clinician