Pentru specialiști

SUGESTIBILITATEA COPIILOR – VICTIME ALE ABUZURILOR SEXUALE

Atunci când vorbim despre audierea minorilor – victime ale abuzurilor sexuale, în cazul în care nu există martori direcți, declarațiile copilului sunt cel mai important mijloc probatoriu. De aceea, este de maximă importanță ca declarațiile copilului să fie adevărate, neinfluențate de factori externi sau interni. Este deci esențial ca, din momentul producerii faptei și până după realizarea audierii, memorarea, păstrarea și reamintirea evenimentului de abuz să rămână neatinse de fenomenul sugestibilitității.

Ceci și Bruck (1995), în lucrarea lor asupra audierii copiilor, definesc sugestibilitatea drept „gradul în care memorarea, păstrarea și reactualizarea evenimentului pot fi influențate de o multitudine de factori interni și externi”.

Prin factori externi ne referim, spre exemplu, la:

  • Discuțiile purtate de adulți cu copilul înainte de audiere, ceea ce poate influența / modifica declarațiile copilului;
  • Înainte de audiere, solicitarea adresată de nenumărate ori copilului de a povesti evenimentul de abuz, ceea ce poate influența relatarea evenimentului;
  • În cadrul audierii, utilizarea de către persoana care audiază de tehnici de audiere nepotrivite (spre exemplu, adresarea de întrebări sugestive).

Ne vom ocupa în continuare de factorii interni care sunt în relație cu gradul de sugestibilitate al copiilor.

După Bruck și Melnyk, (2004), cei mai importanță factori interni sunt următorii:

Factori ce țin de capacitățile cognitive și verbale ale copilului și de creativitate:

  • Copiii care sunt mai inteligenți par să reziste mai bine sugestiilor, comparativ cu copiii cu un nivel de inteligență scăzut sau cu dizabilitate mintală;
  • Cu cât copilul prezintă un nivel de inteligență mai înalt, cu atât acesta pare să utilizeze strategii mai bune de memorare, pare să înțeleagă mai ușor întrebările care i se adresează și pare să aibă mai multă încredere în propria memorie;
  • Cu toate acestea, diferențele la nivel de inteligență între copiii normal dezvoltați nu par să influențeze sugestibilitatea acestora;
  • În ceea ce privește copiii de vârstă preșcolară, s-a constatat că capacitatea de a rezista sugestiilor este direct influențată de abilitățile verbale ale acestora; cu alte cuvinte, cu cât copilul are limbajul mai dezvoltat cu atât va rezista mai bine sugestiilor;
  • În ceea ce privește capacitățile creative și imaginația, referitor la copiii cu vârste cuprinse între 5 și 8 ani s-a constatat că aceștia sunt cu atât sunt mai ușor de influențat, cu cât sunt mai creativi.

Conceptul de sine:

  • Copiii cu o imagine de sine pozitivă pot face față mai bine audierii din punct de vedere al încrederii pe care o au în propria memorie și al capacității de a rezista sugestiilor;
  • Pe de cealaltă parte, copiii cu încredere scăzută în sine, pot să nu spună toate lucrurile pe care și le amintesc sau se pot lăsa influențați mai ușor.

Atașamentul și calitate relației părinte – copil:

  • Studiile arată că rezistența copilului la sugestiile false este legată direct de calitatea atașamentului față de părinte (atașamentul este înțeles drept capacitatea părintelui de a empatiza cu copilul, de a-i oferi susținere atunci când copilul trăiește emoții negative);

Vârsta:

  • În general, cu cât copilul înaintează în vârstă, cu atât capacitățile memoriei se îmbunătățesc, iar sugestibilitatea descrește; cu alte cuvinte, așteptările legate de capacitățile de memorare, păstrare și reamintire a informațiilor despre un eveniment vor fi diferite în funcție de vârsta copilului – capacitățile mnezice ale unui copil de trei ani vor fi diferite de cele ale unui copil de șase ani.

 

Bibliografie: Mireille Cyr, Conducting interviews with child victims of abuse and witnesses of crime – A practical guide, Ed. Routledge, 2022

 

Articol scris de Patricia Aramă, psiholog clinician