Violența și alte forme de abuz

Ce este abuzul?

Abuzul reprezintă orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care sunt periclitate viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului şi se clasifică drept abuz fizic, emoțional, psihologic, sexual și economic.

Tipuri de abuz

1. Abuzul fizic constă în vătămarea corporală a copilului în cadrul interacţiunii, singulare sau repetate, cu o persoană aflată în poziţie de răspundere, putere sau în relaţie de încredere cu acesta, fiind un rezultat al unor acte intenţionate care produc suferinţa copilului în prezent sau în viitor.
2. Abuzul emoţional constă în expunerea repetată a copilului la situaţii al căror impact emoţional depăşeşte capacitatea sa de integrare psihologică. Abuzul emoţional vine din partea unui adult care se află în relaţie de încredere, răspundere sau putere cu copilul. În mod concret, aceste acte pot fi: umiliri verbale şi non-verbale, intimidări, ameninţări, terorizări, restrângeri ale libertăţii de acţiune, denigrări, acuzaţii nedrepte, discriminări, ridiculizări şi alte atitudini ostile sau de respingere faţă de copil.
3. Abuzul sexual reprezintă implicarea unui copil sau adolescent minor dependent şi imatur din punctul de vedere al dezvoltării psiho-sexuale în activităţi sexuale pe care nu este în măsură să le înţeleagă, care sunt nepotrivite pentru vârsta sa ori pentru dezvoltarea sa psiho-sexuală, activităţi sexuale pe care le suportă fiind constrâns prin violenţă sau seducţie ori care transgresează tabu-urile sociale legate de rolurile familiale; aceste activităţi includ, de regulă, contact fizic, cu sau fără penetrare sexuală.

Dacă abuzul emoţional este repetitiv şi susţinut, duce la afectarea diverselor paliere ale psihicului copilului (de ex. structura de personalitate, afectele, cogniţiile, adaptarea, percepţia), devenind abuz psihologic, care are consecinţe mai grave decât abuzul emoţional şi pe termen lung asupra dezvoltării copilului.

Copilul care este martor al violenţei în familie suferă indirect un abuz emoţional şi/sau psihologic.

Ce poți face în situațiile de abuz?

• Sprijinul poate veni de la prieteni şi de la adulţii de încredere;
• În situaţiile de urgenţă, trebuie să se apeleze la poliţie;
• Sprijin specializat este oferit de serviciile sociale (publice sau ale organizaţiilor neguvernamentale – ONG);
• Asistenţa medicală poate fi, uneori, necesară;
• Poate fi cerută şi consiliere juridică;
• Pentru intervenţii de urgenţă, dar şi pentru sprijin şi sfaturi, există servicii de asistenţă oferite prin linii telefonice speciale (telefonul copilului 119) sau prin internet.