Unii copii și adolescenți ajung treptat să își dea seama că modul în care simt sau se percep este diferit de al altor copii. Pentru unii, acest lucru se referă la orientarea sexuală, iar pentru alții la felul în care își percep identitatea de gen. Acest proces poate fi lung și uneori dificil, iar copilul poate trece prin perioade în care nu este sigur ce simte sau cum să vorbească despre aceste lucruri. 

Pentru părinți poate fi greu de înțeles de ce un copil care aparține unei minorități sexuale sau de gen poate deveni mai vulnerabil la anumite riscuri, inclusiv manipulare, exploatare sau abuz sexual. Este important de înțeles că această vulnerabilitate nu apare din cauza identității copilului, ci din cauza experiențelor prin care poate trece și a modului în care reacționează mediul din jur. 

Mulți copii și adolescenți LGBTQ+ trec prin perioade în care se simt nesiguri, diferiți sau singuri. Uneori pot avea impresia că ceilalți nu i-ar înțelege sau că ar fi judecați dacă ar vorbi deschis despre ceea ce simt. În aceste condiții, copilul poate deveni mai atent la semnele de acceptare și mai sensibil la respingere. 

Atunci când copilul nu simte că are suficiente relații sigure în care să se simtă acceptat, poate deveni mai vulnerabil în relațiile cu ceilalți. Înțelegerea acestor mecanisme îi poate ajuta pe părinți să își protejeze copilul și să îi ofere sprijinul necesar. 

Nevoia de acceptare 

Toți copiii au nevoie să se simtă acceptați și apreciați. Pentru cei care se simt diferiți, această nevoie poate deveni și mai intensă. Copilul poate simți o dorință puternică de a găsi oameni care să îl înțeleagă și să îl accepte fără condiții. Atunci când copilul întâlnește persoane care par să îi ofere atenție și înțelegere, relația poate deveni foarte importantă pentru el. Copilul poate simți că a găsit în sfârșit pe cineva care îl vede cu adevărat și îl acceptă. Acest lucru poate crea o legătură emoțională puternică într-un timp relativ scurt. 

În astfel de situații, copilul poate avea dificultăți în a observa semnele de manipulare sau comportamentele nepotrivite. Dorința de a păstra relația poate deveni mai puternică decât capacitatea de a se proteja. Uneori poate accepta lucruri care îl fac să se simtă inconfortabil sau confuz pentru că îi este teamă să nu piardă acceptarea celuilalt. Teama de respingere poate face dificilă stabilirea limitelor. Copilul poate simți că trebuie să accepte situațiile așa cum sunt pentru a nu pierde relația care îi oferă sentimentul de apartenență. 

Sentimentul de singurătate 

Mulți copii și adolescenți LGBTQ trec prin perioade în care simt că nu au cu cine vorbi despre ceea ce trăiesc. Chiar și atunci când au prieteni sau o familie implicată, pot simți că o parte importantă a vieții lor rămâne ascunsă. 

Această singurătate poate fi greu de observat din exterior. Copilul poate părea adaptat și poate funcționa bine la școală, dar în interior poate simți nesiguranță și confuzie. Uneori copilul se poate întreba dacă este normal sau dacă va fi acceptat în viitor. Poate deveni mai retras sau poate evita discuțiile despre viața personală. Este posibil să încerce să își ascundă sentimentele pentru a evita întrebările sau reacțiile celorlalți. 

Atunci când copilul se simte singur cu gândurile și emoțiile lui, poate deveni mai vulnerabil în relații. O persoană care pare să ofere înțelegere poate deveni foarte importantă pentru copil, chiar dacă relația nu este întotdeauna sigură. 

Dificultatea de a cere ajutor 

Unii copii LGBTQ+ au dificultăți în a vorbi despre situațiile dureroase prin care trec. Chiar și atunci când se simt speriați sau confuzi, pot evita să ceară ajutor. Copilul se poate teme că, dacă vorbește despre o problemă, va trebui să explice și lucruri despre identitatea lui pe care nu este pregătit să le împărtășească. Uneori poate simți că nu va fi înțeles sau că reacțiile adulților vor fi negative. Alteori copilul poate simți rușine sau vinovăție și poate avea impresia că situația este din vina lui.  

Aceste sentimente pot face și mai dificilă dezvăluirea problemelor. Din acest motiv, unele situații de manipulare sau abu pot rămâne ascunse mai mult timp. Copilul poate încerca să gestioneze singur situațiile dificile chiar și atunci când are nevoie de sprijin. 

Dependența emoțională 

Unii copii și adolescenți dezvoltă relații în care se simt foarte dependenți emoțional de cealaltă persoană. Acest lucru se poate întâmpla mai ales atunci când relația oferă acceptare și atenție într-o perioadă în care copilul se simte nesigur. Copilul poate simți că relația este foarte specială și poate deveni dificil pentru el să își imagineze că ar putea renunța la ea. Uneori poate simți că acea persoană este singura care îl înțelege cu adevărat. 

În astfel de situații, copilul poate avea dificultăți în a observa comportamentele nepotrivite. Gesturile ambigue pot fi interpretate ca semne de afecțiune, iar situațiile inconfortabile pot fi tolerate de teama de a nu pierde relația. Copilul poate rămâne într-o relație care îl face să se simtă neliniștit sau confuz pentru că îi este teamă de singurătate. 

Mediul online 

Pentru mulți copii și adolescenți LGBTQ+, mediul online poate deveni un spațiu important în care pot găsi informații și oameni cu experiențe similare. Internetul poate oferi copilului sentimentul că nu este singur și că există și alți oameni care trec prin lucruri asemănătoare. Acest lucru poate avea un rol pozitiv, dar poate aduce și riscuri. În mediul online, copilul poate intra în contact cu persoane necunoscute, iar relațiile pot evolua rapid fără ca părinții să știe. 

Copilul poate simți că o persoană cunoscută online îl înțelege mai bine decât oamenii din viața reală. Dacă acea persoană oferă sprijin emoțional, copilul poate avea încredere în ea chiar și fără să o cunoască în mod real. Unele persoane pot profita de această nevoie de acceptare și pot construi treptat relații care devin manipulative sau abuzive. 

Experiențele de respingere 

Unii copii LGBTQ+ trec prin experiențe de respingere sau comentarii negative. Aceste experiențe pot apărea în grupul de prieteni, la școală sau uneori chiar în familie. Chiar și comentariile aparent minore pot avea un impact puternic asupra sentimentului de siguranță al copilului. Copilul poate deveni mai atent la reacțiile celor din jur și poate începe să evite situațiile în care se simte expus. 

Experiențele repetate de respingere pot afecta stima de sine. Copilul poate ajunge să creadă că nu este suficient de valoros sau că nu merită să fie tratat cu respect. Această scădere a stimei de sine poate face copilul mai vulnerabil în relații. Copilul poate tolera comportamente care îl rănesc pentru că simte că nu are alternative. 

Idei greșite care pot crea confuzie 

Există unele idei greșite despre orientarea sexuală și abuzul sexual care pot crea confuzie și pot face mai dificilă înțelegerea situațiilor de risc. Una dintre aceste idei este că orientarea sexuală ar apărea ca urmare a unei experiențe de abuz sexual. În realitate, orientarea sexuală nu apare ca rezultat al abuzului. Copiii pot avea orientări diferite indiferent dacă au trecut sau nu prin experiențe traumatice. Această idee greșită poate face uneori mai dificilă recunoașterea abuzului. Copilul poate evita să vorbească despre o experiență abuzivă de teama că adulții vor interpreta situația ca fiind legată de identitatea și orientarea lui. 

O altă idee greșită este că persoanele care abuzează copii ar avea de obicei o orientare homosexuală. În realitate, majoritatea agresorilor sexuali asupra copiilor sunt persoane cunoscute copilului. Abuzul sexual este legat de manipulare și abuz de putere, nu de orientarea sexuală. Este important ca părinții să se concentreze asupra comportamentelor și relațiilor copilului, nu asupra etichetelor sau presupunerilor. 

Rolul părinților în protecția copilului 

Cel mai important factor de protecție pentru copil rămâne relația cu un adult de încredere. Copiii care simt că sunt acceptați și înțeleși au mai multe șanse să se protejeze și să ceară ajutor atunci când au nevoie. Copilul are nevoie să simtă că poate vorbi deschis fără teama de a fi judecat. Uneori simplul fapt că părintele ascultă calm și fără grabă poate face o diferență importantă. Siguranța emoțională construită în familie îl ajută pe copil să recunoască mai ușor situațiile nesigure și să se protejeze. 

Copiii și adolescențio LGBTQ+ pot deveni mai vulnerabili la violență și abuz sexual din cauza sentimentului de singurătate, a nevoii puternice de acceptare și a dificultății de a cere ajutor. Această vulnerabilitate nu este determinată de identitatea copilului sau de orientarea lui sexuală, ci de experiențele prin care trece și de lipsa unor relații sigure în care să se simtă acceptat. Sprijinul părinților joacă un rol esențial în reducerea riscurilor. Un copil care se simte înțeles și acceptat are mai multe șanse să se protejeze și să ceară ajutor atunci când are nevoie. 

Bibliografie: 

Friedman, M. S., Marshal, M. P., Guadamuz, T. E., Wei, C., Wong, C. F., Saewyc, E., & Stall, R. (2011). A meta-analysis of disparities in childhood sexual abuse among sexual minority and heterosexual individuals. Journal of Adolescent Health, 49(2), 115–123. 

Articol realizat de Diana Munteanu, psiholog clinician & psihoterapeut, Centrul Barnahus