Abuzul sexual asupra copiilor este o realitate dureroasă și, de multe ori, greu de identificat. În cele mai multe cazuri, copiii nu spun direct ceea ce li se întâmplă, fie pentru că nu înțeleg situația, fie din teamă sau rușine. Vârsta copilului joacă aici un rol important în dezvăluirea agresiunii. Cu cât copilul este de vârstă mai mică, cu atât acesta nu are dezvoltarea intelectuală necesară pentru a înțelege evenimentul, a sesiza agresiunea produsă și a dezvălui persoanelor de îngrijire. Pe de cealaltă parte, tocmai această „naivitate” absolut firească a copiilor de vârstă mică, îi poate determina pe aceștia să povestească evenimentul de agresiune unei persoane de îngrijire și în care au încredere.  

De multe ori părinții care apelează serviciile centrului Barnahus vin cu diverse îngrijorări referitoare la stări și comportamente ale copilului mic și ne întreabă cum își pot da seama dacă copilul este victimă a unei agresiuni sexuale. 

Deși nu există un răspuns simplu și direct la această întrebare, întrucât nu există un profil simptomatologic standard, fix pe care copilul să îl dezvolte post abuz, există o serie de indici psihologici care ne pot direcționa în răspunsul la această întrebare. 

Este important de subliniat că un singur semn nu confirmă automat existența unui abuz, însă apariția mai multor schimbări persistente în comportamentul sau starea copilului trebuie luate în serios și investigate. 

► Comportamente sexualizate nepotrivite vârstei 

Probabil cel mai direct indicator cu privire la posibila existență a unei agresiuni sexuale asupra copilului ține de apariția de comportamente sexuale sau jocuri cu conținut sexual neconcordante cu vârsta acestuia și gradul de dezvoltare psihică.  

Un semn de alarmă important este apariția unor comportamente sau cunoștințe sexuale care nu sunt adecvate vârstei copilului. Acestea pot include limbaj sexual explicit, jocuri cu tentă sexuală, interes excesiv pentru corpul altora sau pentru propria zonă intimă, precum și gesturi sau atingeri care depășesc curiozitatea normală a copilăriei. 

Observațiile clinice și literatura de specialitate ne oferă ghidaj referitor la ceea ce este normal și problematic în materie de comportamente sexuale în funcție de vârsta copilului. În articolul de aici veți regăsi mai multe informații cu privire la normal și problematic atunci când vorbim despre comportamentele sexuale manifestate de copii. 

În condițiile în care mediul de viață familial al copilului mic este lipsit de orice manifestări sexuale din partea adulților de îngrijire de față cu copilul iar timpul petrecut de copilul mic pe device – uri este atent supravegheat de către adult (pentru a exclude posibilitatea ca copilul mic să fi vizionat materiale cu conținut sexual în mod involuntar și fără știrea părintelui), apariția de comportamente sexuale specifice vieții de adult ar trebui să ridice semne de îngrijorare părintelui. 

Alături de apariția de comportamnete sexuale specifice vieții de adult, care reprezintă un indicator direct al unui posibil abuz sexual, mai există o serie de indicatori mai puțini specifici, dar de care este necesar să ținem cont. Spunem mai puțin specifici, întrucât apariția lor nu ne indică în mod direct existența unei agresiuni sexuale, de vreme ce nu există un profil simptomatologic standard, fix pe care copilul de vârstă mică îl dezvoltă post abuz.  

► Schimbări emoționale și comportamentale 

Unul dintre cele mai frecvente semnale este schimbarea bruscă a comportamentului. Un copil care era vesel și deschis poate deveni retras, trist, anxios sau iritabil. Pot apărea episoade de plâns fără o cauză clară, frici intense (mai ales legate de anumite persoane sau locuri), coșmaruri repetate sau dificultăți de somn. Unii copii pot manifesta regresii – de exemplu, reapar comportamente specifice unor vârste mai mici, precum enurezisul (udatul patului), suptul degetului sau dificultăți de separare de părinte. 

► Modificări fizice sau somatice 

Deși nu sunt întotdeauna prezente, unele semne fizice pot ridica suspiciuni: dureri frecvente în zona genitală sau abdominală, dificultăți la mers sau la statul pe scaun, infecții recurente sau plângeri vagi de disconfort corporal. De asemenea, copilul poate evita activități care presupun schimbarea hainelor sau contactul fizic. 

► Schimbări în relații și comportamentul social 

Copilul poate începe să evite o anumită persoană fără o explicație clară sau, dimpotrivă, să manifeste o teamă intensă față de situații obișnuite. Pot apărea dificultăți la grădiniță sau școală, scăderea interesului pentru joacă și izolare față de alți copii. 

Este important de subliniat faptul că apariția manifestărilor descrise mai sus nu indică în mod automat existența unei agresiuni sexuale asupra copilului, căci schimbările de dispoziție și comportament pot avea cu mult mai multe explicații. În același timp, ca părinți este necesar să rămâneți atenți la starea psihică a copilului mic pentru a putea depista la timp orice fel de situații de risc pentru acesta. 

Bibliografie: 

1. Association for the Treatment of Sexual Abusers (2006), Report of the Task Force on Children with Sexual Behavior Problems; 

1. Child Abuse & Neglect, Volumul 73, Noimebrie 2017, Paginile 8-23, Psychosocial symptoms in very young children assessed for sexual abuse: A qualitative analysis from the ASAC study. 

Articol scris de Patricia Aramă, psiholog clinician, expert psiholog, specializată în evaluarea și expertiza psihologică judiciară a copiilor