Dezvăluirea unei agresiuni sexuale este un proces greu în primul rând pentru copil, dar și pentru părintele sau adultul căruia copilul i se confesează. Discuția pe marginea unei astfel de situații nu este niciodată de dorit, însă dacă un astfel de eveniment s-a produs, este important să știți ca părinți cum ar trebui să vă raportați atât la copil, cât și la relatările acestuia. Dacă dezvăluirea va fi urmată de investigații penale, este important să știți că declarațiile copilului privitoare la situația de agresiune pot fi în unele cazuri unicul mod de a proba agresiunea.

De aceea felul în care vă raportați la declarațiile pe care copilul le face poate influența relatările ulterioare pe care acesta le va face în relație cu autoritățile (poliție, procuratură, judecător).

Mai jos regăsiți câteva recomandări în această privință:

► Odată ce copilul a făcut o relatare inițială a agresiunii, cu siguranță veți dori să aflați mai multe informații pentru a înțelege mai clar evenimentul. Pentru înțelegerea mai clară a situației și a gravității acesteia, este de înțeles faptul că veți solicita mai multe informații copilului. În cazul copiilor, există întotdeauna riscul sugestionării acestora prin întrebările care le sunt adresate. Iar odată ce copilul preia informații în mod eronat și le integrează în relatarea evenimentului, asistăm la o contaminare a relatării inițiale care poate impacta credibilitatea relatărilor copilului, precum și cursul investigațiilor. De aceea, pentru a afla mai multe informații este recomandat să adresați copilului întrebări cu final deschis de tipul: „Povestește-mi mai multe”. Ca de exemplu: „Mi-ai spus că ți-a pus mâna pe fund. Povestește-mi mai multe despre asta” sau „Mi-ai spus că ți-a cerut să te dezbraci. Povestește-mi mai multe despre faptul că ți-a cerut să te dezbraci”. Este recomandat să evitați întrebările sugestive de tipul: „Ți-a pus mâna și pe fund, nu-i așa?” atunci când copilul nu a relatat vreun detaliu de tipul acesta.

► Cu cât copilul este de vârstă mai mică, cu atât riscul de a-l influența crește. Ca urmare a proceselor cognitive de atenție, memorie, limbaj și gândire insuficient dezvoltate, copiii de vârstă mai mică au dificultăți în organizarea coerentă în mintea lor a amintirilor legate de evenimente. Această dificultate datorată imaturității intelectuale, poate fi accentuată și de întrebările pe care dumneavoastră ca părinți le adresați pentru a afla mai multe detalii despre evenimentul de abuz. Cu cât copiii sunt de vârstă mai mică cu atât prezintă un risc mai mare de sugestionare și de a prelua involuntar informații false pe care să le relateze ulterior ca fiind adevărate. Să luăm spre exemplu întrebarea: „Te-a sărutat și pe gură, nu?” adresată unui copil de trei ani; deși inițial copilul poate infirma acest detaliu, ulterior, prin repetiție, prin adresarea aceleiași întrebări, copilul poate deveni confuz cu privire la felul în care s-au petrecut în realitate lucrurile, existând riscul să preia informația, iar la o relatarea ulterioară, să o prezinte ca fiind adevărată.
► Dacă simțiți că nu puteți să ascultați copilul și să obțineți informații astfel încât să vă fie mai clar evenimentul dezvăluit de copil, fără a-l influența și oferindu-i sprijinul emoțional necesar, este recomandat fie să apelați la o altă persoană apropiată copilului care să stea împreună cu dumneavoastră de vorbă cu copilul, fie să vă adresați direct organelor de cercetare.

► Este recomandat să vă controlați reacțiile emoționale în timpul dezvăluirii agresiunii sexuale, de vreme ce reacțiile dumneavoastră pot face copilul fie să se închidă în el, fie să nege ceea ce tocmai v-a povestit, fie să relateze, în mod voluntar sau involuntar, aspecte care de fapt nu au avut loc. De aceea, evitați să vă exprimați în mod fățiș în fața copilul furia, revolta, neîncrederea, îndoiala, șocul sau alte emoții care îl pot influența.

Bibliografie:

Mireille Cyr, Conducting interviews with child victims of abuse and witnesses of crime – A practical guide, Ed. Routledge, 2022

Michael E. Lamb, Mărturia copilul Cercetare psihologică și practică judiciară, Ed. ASCR, Cluj Napoca, 2018

Articol scris de: Patricia Aramă, psiholog clinician