Abuzul psihologic asupra copiilor reprezintă una dintre cele mai subtile și totodată periculoase forme de maltratare, având efecte pe termen lung asupra dezvoltării emoționale și cognitive a copiilor. Deși s-au realizat numeroase studii și observații pe cazuri de abuz fizic și sexual, abuzul psihologic rămâne adesea insuficient documentat sau chiar ignorat, tocmai din cauza dificultății de a-l defini clar și a variabilității formelor sub care se manifestă. Lipsa unor semne vizibile și ambiguitatea comportamentelor abuzive fac ca identificarea acestui tip de abuz să fie un proces complex. În ciuda invizibilității sale, impactul poate fi unul profund la nivel psihologic și social. Tocmai de aceea, este esențial să înțelegem natura abuzului psihologic și să dezvoltăm mecanisme clare de recunoaștere și intervenție.

Pentru a face acest lucru este necesar să ne sprijinim pe literatura de specialitate și pe legislația din domeniu. Identificarea abuzului psihologic în contextul unei suspiciuni de violență asupra copilului, respectiv al investigațiilor penale, este necesar să se bazeze nu pe opinii sau impresii personale (de tipul „mie îmi pare că acest copil este abuzat psihologic”), ci pe surse credibile de referință și pe legislația actuală din domeniu.

Spre exemplu, Legea 272 / 2004 actualizată 2024 definește întrucâtva conceptul de „abuz psihologic asupra copilului”: „Cap. VI: Protecția copilului împotriva abuzului, neglijării, exploatării și a oricărei forme de violenta. Art. 89. (1) Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului, migrației ilegale, răpirii, violenței, pornografiei prin internet, precum și a oricăror forme de violență, indiferent de mediul în care acesta se afla: familie, instituții de învățământ, medicale, de protecție, medii de cercetare a infracțiunilor și de reabilitare/detenție, internet, mass-media, locuri de munca, medii sportive, comunitate etc. (…) Cap. VI. Secțiunea 3: Protecția copilului împotriva abuzului sau neglijenței. Art. 94 (1) Prin abuz asupra copilului se înțelege orice acțiune voluntară a unei persoane care se află într-o relație de răspundere, încredere sau de autoritate față de acesta, prin care sunt periclitate viața, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului, și se clasifica drept abuz fizic, emoțional, psihologic, sexual și economic”.

Deși expresii precum „periclitarea vieții, dezvoltării fizice, mentale, spirituale, morale sau sociale, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică” pot fi supuse dezbaterii în vederea înțelegerii și conceptualizării exacte, totuși ele ne oferă niște puncte de reper în identificarea corectă a fenomenului abuzului psihologic asupra copilului.

De asemenea, o altă sursă de referință pe care o putem folosi în identificarea și înțelegerea corecte a „abuzului psihologic asupra copilului” este DSM – V – TR (Manualul de diagnostic si clasificare statistica a Tulburarilor Mintale, Ed. a cincea, Text revizuit, Asociația Psihiatrilor Americani, 2022): „Abuz psihologic asupra copilului: actul verbal sau simbolic non – accidental făcut de părintele sau persoana de îngrijire a copilului care conduce la sau are potențialul rezonabil de a conduce la rănirea psihologică semnificativă a copilului (Comportamentele abuzive fizic și sexual nu sunt incluse în această categorie). Exemple de abuz psihologic asupra copilului includ: certarea copilului, criticarea, denigrarea sau umilirea copilului; amenințarea copilului; rănirea / abandonarea sau a-i indica copilului că persoana agresoare va răni / abandona oameni sau lucruri care sunt semnificative pentru copil; contenționarea copilului (prin legarea mâinilor și picioarelor copilului una de cealaltă sau prin legarea copilului de mobilă sau alt obiect, sau închiderea copilului într-un spațiu mic și închis (spre exemplu, o debara); a-l scoate pe copil țap ispășitor; a-l constrânge pe copil de a se răni; disciplinarea excesivă a copilului (spre exemplu cu o frecvență extrem de ridicată sau durată, chiar dacă nu se ajunge până la abuzul fizic), prin metode fizice sau non – fizice” (pg.1089 – 1090).

În plus, în literatura de specialitate, abuzul psihologic asupra copilului este teoretizat de diverși autori. Printre cele mai cunoscute teorii și autori sunt: Modelul lui D. Glaser – teoretizează cinci forme în care se poate manifesta abuzul psihologic, Tipologia lui Hart & Brassard, Tipologia lui Garbarino și colegii, Sistemul de clasificare al lui Brassard & Donovan etc.

Iată că printr-o studiere atentă atât a legislației actuale, cât și a teoretizării din literatura de specialitate și a observațiilor clinice, se poate ajunge la o înțelegere cât mai concretă a modului de manifestare a abuzului psihologic asupra copilului, ceea ce poate atrage după sine o influență pozitivă asupra modului în care sunt conduse investigațiile penale, precum și asupra felului în care sunt adoptate hotărârile de către instanțele de judecată.

Bibliografie:

Legea 272 / 2004 (actualizată 2024) privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

Manual de diagnostic si clasificare statistica a Tulburărilor Mintale, Ed. a cincea, Text revizuit, Asociația Psihiatrilor Americani, 2022

Articol scris de Patricia Aramă, psiholog clinician, expert psiholog, specializată în evaluarea și expertiza psihologică judiciară a copiilor