Pentru specialiști
Mitul „familiilor-problemă”: de ce agresiunile sexuale asupra copiilor nu depind de statutul social sau nivelul de educație
În gândirea colectivă persistă o prejudecată periculoasă: aceea că agresiunile sexuale asupra copiilor au loc mai ales în familiile sărace, dezorganizate, cu părinți slab educați sau aflați în situații sociale dificile. Această credință este atât de răspândită încât influențează modul în care comunitățile, profesioniștii și chiar instituțiile identifică riscurile și reacționează la suspiciunile de abuz.
Cercetările științifice din ultimele decenii ne arată însă o realitate mult mai complexă: agresiunile sexuale asupra copiilor apar în toate mediile sociale, indiferent de venit, educație, profesie sau statut social. În unele situații, familiile cu resurse materiale și culturale ridicate pot chiar să ascundă mai eficient existența abuzului, ceea ce contribuie la perpetuarea mitului că problema este specifică doar mediilor defavorizate.
Există o legătură între statutul socio-economic și abuzul sexual asupra copiilor?
Relația dintre sărăcie și diferitele forme de maltratare a copilului este bine documentată. Numeroase studii au identificat o asociere între dificultățile economice și anumite forme de neglijare sau abuz fizic.
Cu toate acestea, situația este diferită în cazul agresiunilor sexuale. Numeroase studii recente converg spre concluzii similare: spre deosebire de neglijare, abuzul sexual nu prezintă o corelație consistentă cu sărăcia sau cu veniturile reduse. Altfel spus, studiile ne arată faptul că agresiunile sexuale nu se produc în mod preponderent în familiile cu statut socio-economic scăzut, producându-se în egală măsură și în mediile „favorizate” socio – economic.
În acest sens, specialiștii atrag atenția asupra unui fenomen important: familiile cu resurse economice și educaționale ridicate sunt mai puțin vizibile pentru sistemele de protecție socială și sunt investigate mai rar. Acest lucru poate crea impresia falsă că abuzurile sunt mai frecvente în mediile vulnerabile, când în realitate diferența poate reflecta și un nivel diferit de detectare și raportare.
Mitul producerii agresiunilor sexuale preponderent în mediile sărace
De ce supraviețuiește acest mit? Putem înainta aici mai multe explicații:
► În primul rând, serviciile sociale și instituțiile de protecție a copilului interacționează mai frecvent cu familiile aflate în dificultate economică. Aceste familii sunt mai vizibile pentru sistem, iar problemele lor sunt monitorizate mai atent.
► În al doilea rând, statutul social ridicat generează adesea o presupunere de respectabilitate. Profesii prestigioase, venituri mari, studii superioare sau implicarea în comunitate pot crea un „scut de credibilitate” care face mai dificilă suspectarea unui comportament abuziv.
Riscul real al prejudecăților
Credința că agresiunile sexuale asupra copiilor apar doar în familii sărace poate produce efecte negative. Spre exemplu, poate determina profesioniștii să ignore semnalele de alarmă atunci când copiii provin din familii respectate social. Poate face comunitățile să considere imposibilă existența abuzului în anumite medii. Poate reduce vigilența părinților care cred că statutul lor social oferă protecție. Și, cel mai grav, poate împiedica victimele minore să fie crezute.
Este important de subliniat aici ceea ce ne indică studiile și observațiile de specialitate: agresiunile sexuale nu au o clasă socială, ele pot apărea în orice familie, în orice comunitate și în orice categorie profesională.
Bibliografie
- Nazari, H., Oleson, J.C., & De Haan, I. (2025). Socioeconomic Status and Child Maltreatment: A Critical Literature Review. Social Sciences.
- Lim, Y.Y. et al. (2021). Typologies and Psychological Profiles of Child Sexual Abusers: An Extensive Review. Children.
Articol scris de Patricia Aramă, psiholog clinician, expert psiholog, specializată în evaluarea și expertiza psihologică judiciară a copiilor